Vodka Lemon (2003)













Un film armenesc postcomunist care fi putut destul de usor sa fie romanesc postcomunist.
Aceeasi abordare: saracie, case darapanate, oameni marcati de vremurile grele trecute si de lipsa perspectivei, zbaterea si asteptarea totusi a unei perspective mai bune, copii plecati la munca instrainatate, fara sa reuseasca mare lucru, ba chiar ajung sa ceara ei bani de la parintii saraci lipiti ramasi acasa.

Cu toate astea, filmul m-a prins chiar de la inceput. Voiam sa vad cum arata viata in satul ala izolat din muntii Armeniei, pentru ca, asa cum am tot scris aici, ma fascineaza locurile departe de civilizatie. Poate, in plus, am prins si un moment din acelea, vorba bunului prieten Bogdan I.: “am avut chef de o drama”. Imdb-ul il categoriseste in primul rand la comedie, dar rareori e asa.

Un el si o ea, amandoi la varsta a 3-a, cu copii mari, vaduvi, ajung sa isi intersecteze vietile tot venind la cimitir. Intre timp, descoperim problemele lor: lipsa banilor, esecurile copiilor plecati “afara”, odraslele ramase in tara, fara vreo sansa dar zbatandu-se pentru un dolar in plus… Toti cauta “mai-binele”, unii mai cu aplomb, altii mai secatuiti, dar toti sunt manati de un optimism care mi-a adus aminte de al nostru de dupa Revolutie. Cei mai optimisti sunt totusi, asa cum se va vedea la final, cuplul de vaduvi (corect, atunci cam iesisera din iarna). Ca si cand asta ar zice ei in schimbul de priviri de la sfarsitul filmului: “prea am trecut noi prin multe in comunism sa (ne) abandonam acum in capitalism”.

Inevitabil, peisajele sunt placute. Cui ii place pustietatea. Inevitabil, sunt niste cadre, de mare simplitate si, prin asta, foarte puternice. Cui ii place cadrul "curat". La fel de inevitabil, in filmele noastre romanesti nu am prea vazut asa ceva.

Scaunele in zapada - de mare exceptie. Veti vedea ca ele sunt intregi, solide, par ca noi, in mare contrast cu interioarele caselor care aproape stau sa cada. Scaunele in zapada = simboluri ale civilizatiei inghitite si tolerate de natura. Asezate pe ele, oamenii se transforma in niste stapani, tacand solemn sau la taifas, siguri pe ei si pe intinderile inzapezite din jur. Locuintele sunt prea urate, prea jalnice sa fie folosite pentru momentele importante. Sunt casele oamenilor intr-atat de respingatoare incat acestia prefera gerul si stralucirea zapezii.

Daca vreodata aveti “chef de o drama”, nu una mare, ci cu mici, palide, pete de umor, daca vreti sa va convingeti ca nu doar la noi comunismul a distrus sanse, acest film se prea bine potriveste.

“Vodka Lemon” este un bar-magazin unde se vand bauturi alcoolice. Nu va spun insa unde este plasat acest bar, facut din scanduri, fara geamuri, in iarna armeneasca. O sa va mirati sigur si o sa va urmareasca mult timp cadrul respectiv…