Cartile ultimelor 3 luni

Versetele Satanice – Salman Rushdie (f. interesanta, dar cu multe “caderi”; nu am inteles intotdeauna de ce a fost nevoie de atatea povestiri intercalate. Mi se pare o carte supralicitata, dupa prima citire)

Nuvele – Gogol (Cat talent! Sa reusesti doar din cuvinte, niste ganganii pe o hartie – de fapt -, sa descrii spatiul si starile unei pustietati inseamna sa fii nebun; parca citeam textele unui extraterestru uimit de ce descoperea pe Pamant)

De duzina – Charles Bukowski (relaxant tare; dupa Gogol a venit la fix)

Regele Arinilor – Michel Tournier (frumos, bun, dar, poate daca ar fi fost mai “strans”, m-ar fi atins si mai mult)

Amsterdam – Ian McEwan (genul de complicatii sentimentale contemporane care nu ma atrage, ca subiect; autorul e trecut la “saribili-peste”)

Sobolanul – Andrzej Zanievski (excelenta metafora pentru violenta si debandada din lumea oamenilor; f. bine scrisa – recomand)

Strategiile subversiunii, incursiuni in proza postmoderna – Carmen Musat (pentru cine are chef de teorii ale literaturii, in prima parte; cine vrea teorie aplicata – a doua parte – despre Radu Petrescu, Costache Olareanu, Stefan Agopian, Mircea Nedelciu si Gheorghe Craciun, Mircea Horia Simionescu, Mircea Cartarescu si Daniel Vighi)

Cufarul lui Newton – Loup Verlet (mai ales pentru maiastra incadrare istorica a geniului lui Newton intr-o epoca in care inca trebuia sa ai mare grija de ce ziceai despre Biserica, in ciuda liberalizarii gandirii)

Prabusirea Satanei – Rene Girard (reia ideile sale din “Despre cele ascunse de la intemeierea lumii ”. El scria in anul 1999, la aparitia cartii, “Protagonistul, in miturile arhaice, este intreaga comunitate transformata in multime violenta”. Eu zic ca nu s-a schimbat nimic de atunci, doar s-au adaugat niste masti, precum blogurile, forumurile, telefoanele in direct ale ascultatorilor la radio :)) O carte buna pentru cei care vor sa inteleaga de ce violenta vibreaza peste tot)

Fiica unui erou al Uniunii Sovietice – Andrei Makine (de acord cu recenzia de aici)

Grimus – Salman Rushdie (slabutza)

Al Cincilea Copil – Doris Lessing (precum Grimus, dar mai bine scrisa)

Schimbarea la trup Marie Darrieussecq (o bunatate de femeie se transforma in purcea. Incitant subiectul, nu? Cititi-o, are stil si forta narativa remarcabila in putine pagini – se citeste intr-o dupa amiaza, cat dureaza talkshowurile plictisitoare de la Realitatea si Antena 3, despre gropile din drumurile Romaniei)

Creatorul si umbra lui – Victor Ieronim Stoichita (istoria artei, pe intelesul tuturor… celor cat de cat initiati. Buna!! Excelenta, ca manual!)

Cine adoarme ultimul – Bogdan Popescu (ce surpriza delicioasa!; amintirile din copilaria unui roman de pe vremea lui Nea Nicu. Recomand)

Intermitentele mortii – Jose Saramago (interesanta in prima parte, previzibila in a doua cu Moartea pe post de indragostita. Fiecare parte ar fi putut deveni cate un roman)

Intoarcerea Huliganului – Norman Manea (excelenta! Are un loc sigur in Istoria Literaturii Romane)

Erotismul – Georges Bataille (bunicica)

Legea Melcului – Andrei Kurkov (scrisa simplu, despre Rusia postcomunista, despre Cecenia violenta, are o singura idee care mi-a placut f tare – un pinguin cu inima de copil. Saribila peste!) Am sa caut totusi Moartea pinguinului, al aceluiasi autor rus.

O istorie a diavolului – Robert Muchembled (buna rau de tot, pentru evolutia ideii de Diavol in imaginarul occidental, cu precadere in Ev Mediu si Renastere, dar continua pana in ale noastre zile. Sper sa vin cu un post mai detaliat despre acest subiect pentru ca e chiar fascinant cat de dominati si “ingustati” au fost oamenii de Biserica si de regulile ei de-alungul istoriei, multi dintre ei ramanand la fel si azi)

Corectii – Jonathan Franzen (F. Buna, cu anumite retineri. Recomandarea lui isuciu.ro. Despre carte, comentariu separat, curand!)

Mecanica Inimii - Mathias Malzieu (pe buna dreptate carticica francezului a fost comparata cu "Micul Print". Recomand!)

Am mai incercat: Zogru – Doina Rusti (in opinia unui critic ar figura intre primele 5 carti ale ultimilor 10 ani; dupa 50-60 de pagini am lasat-o, subiectul, prea fortat fantastic, se topeste in realitatile evului mediu romanesc – n-a intrat in gustul meu)