De la Indiana Jones al Egiptului, la Mubarak al antichitatilor





Avertisment: Celor care nu recunosc personajul din poza de mai sus postarea aceasta le poate parea anosta. Cunoscatorii insa vor gasi, probabil, lucruri interesante in ea. 

Eu nu cred sa fi vazut  mai mult de 3 documentare despre Egiptul antic in care domnul din imagine sa nu fi aparut. Am crezut ca e un fel de guru al vechilor civilizatii egiptene, ma gandeam ca e singurul profesionist din Egipt care stie sa vorbeasca despre istoria lor veche. Apoi m-a contrariat atitudinea lui fata de camera de filmat. De multe ori parea ca se uita pe langa camera, ca, in paralel cu mesajul catre public, i se adresa operatorului sa nu care cumva sa greseasca pentru ca el, ditamai personalitatea, nu mai repeta. Curata atitudine faraonica!

Domnul se numeste Zahi Hawass si este faimosul egiptolog, considerat drept cel care a impulsionat-promovat, puternic si recent, in lume imaginea Egiptului ca tara a faraonilor, de unde si cresterea numarului de turisti din ultimii ani, fapt ce a participat destul de substantial si fara indoiala, la numirea sa ca Ministru al Antichitatilor (Minister of Antiquities). Zahi Hawass este (a fost?) o vedeta incontestabila a Egiptului actual, ceea ce l-a si ajutat sa incerce si industria modei cu un model de palarie, imitatie a celei purtate de Indiana Jones.

Pana aici, toate bune si laudabile. Chiar asa ceva ar trebui si Romaniei, mai putin partea care urmeaza... :)

Odata cu infundarea lui Mubarak, nisipurile egiptene au inceput sa se miste si in jurul lui Hawass, iar acuzatiile, grave!, s-au pornit in valuri, dupa ce a fost zburat, pus pe fuga, de la Minister. Prima mare acuzatie a fost coruptia. Apoi ca se purta de parca vestigiile antice i-ar fi apartinut lui si nu Egiptului. Ca, prea apropiat fiind de fosta doamna Suzanna Mubarak, a "complotat" impreuna cu un fost ministru al Culturii ca acesteia sa ii fie daruita o bijuterie antica. Ca n-ar fi total strain de disparitia unor piese de muzeu din timpul revoltei de la inceputul anului din Cairo. 

Omul chiar a fost convins ca, sub domnia lui Mubarak, care l-a si facut ministru, poate sa domneasca si el cumva. Ghinion! 

Raspunsurile lui Indiana Jones, cum mai era poreclit Hawass, sunt tipice "dictatorilor" ajunsi in pragul disperarii si al inchisorii:

"Eu am stabilit mostenirea Egiptului si i-am pus in valoare pe egipteni in intreaga lume"; "Sunt singurul care am recunoastere internationala, iar oamenii vor fi atenti la ceea ce am eu de zis"; "In urma cu mai mult de 4000 de ani, a urcat pe tron in Egipt un rege la varsta de 8 ani si a ramas la putere pana la 98. Cand a imbatranit, puterea i-a slabit, in timp ce puterea apropiatilor lui a crescut. Asa s-a intamplat si cu Mubarak." 

Despre alegerile catre democratie ale Egiptului: "Va fi greu, egiptenii sunt obisnuiti sa insele". Gura pacatosului, deh... 

Doua concluzii, cel putin:
1.Zahi Hawass, inca un specialist sedus de putere. Blestemul Faronului? :)) 
2. 98% din ce-i filmat este foarte "deformat"

Sursa: aici www.globalpost.com, de la care am preluat si titlul, ca prea era bun.

Iar am văzut culoarea mişcătoare


Iar am văzut culoarea mişcătoare
Mănâncă doar nadir şi bea doar zare
Pe care-o îmblânzeşte tare
Să doarmă mult dar în picioare
Fără de ochi


Mă restrecoară-ntr-o-ntrebare
Ca un răspuns dintr-ăla mare
Ţinut în cercul din chenare
Şi-mi face dansuri doar la bare
Fără de jenă


Mă sparge picuri în pahare
Mă dezghioacă prin fermoare
Mă ţine strâns ca-tr-o lansare
Ca un taifun între fuioare
Fără de şuier


N-am mai văzut-o pe putoare
De când mi s-a-ngheţat cărare 
Şi s-a prelins într-o parcare
Ca o maşină de salvare
Fără şofer


- Te neclinteşti, îţi faci paloare
Idee, te prefaci negânditoare?
De-acuma nu mai ai scăpare
Îţi fac din litere-nchisoare
Fără zăvor




24.10.2011 (după ce de dimineaţă m-am trezit cu primul vers in cap) 















Tot mai paşnici, tot mai uşor impresionabili



Am dat de un interviu aiciunde sunt dezvoltate niste idei pe care eu le-am gasit interesante. Am tradus si adaptat din el partile esentiale. Interviul este cu Steven Pinker, profesor de psihologie la Harvard, autor al cartii “The Better Angels of our Nature”, ce urmeaza sa apara luna aceasta.


Explicatii pentru declinul violentei
Tribunalele si politia care detin monopolul asupra folosirii legitime a fortei.
Descresterea numarului de crime incepand din Evul Mediu, perioada care a coincis cu expansiunea si consolidarea regatelor, precum si cu tranzitia de la anarhia tribala la formarea primelor state. Pentru comert si schimbul de marfuri au contat mai mult ca oamenii sa fie vii (consumatori – n.m.) decat morti, presupunand astfel si o preocupare in a afla ce nevoi are si ce vrea Celalalt. Acest fenomen implica altruismul reciproc, opus dominatiei salbatice. Scrierea, jurnalismul, istoria, stiinta – sunt mijloace prin care noi vedem lumea prin ochii Celuilalt. Feminismul. Pe masura ce femeile ajung la putere, violenta poate descreste, barbatii fiind genul mai agresiv.

S-a modificat NATURA pornirilor noastre spre violenta? Nu, spune autorul, ci mai degraba influenta a venit din partea societatii, dar nu exclude si posibilitatea unor modificari genetice in timp.

De ce cred atat de multi oameni ca traim vremuri extrem de violente?
Cu cat esti mai aproape de prezent, cu atat sunt consemnate mai bine evenimentele si de aici crede el ca provine impresia noastra de epoca violenta. Stim totul despre fiecare masacru care are loc azi, dar agresiunile din trecut devin niste frunze care cad din copaci si nimeni nu le aude.

Ne pasa mai mult de violenta decat in trecut?
Forme ale violentei, care altadata nu ar fi fost bagat in seama, acum sunt astfel percepute. Pedeapsa capitala facea parte din viata zilnica. Hotii de buzunare obisnuiau sa fie spanzurati. Acum cel mai atroce criminal in serie este executat fara durere dupa procese care dureaza zeci de ani si are parte si de calugarite cu lumanari aprinse. Omului ii place sa auda stiri despre violenta. Sangele vinde. Massmedia nu ar anunta ca ieri in Buenos Aires cateva sute de oameni au murit in somn linistiti, dar ar pune imediat pe ecrane daca cinci persoane au fost impuscate.

Ce ai vrea sa retina cititorii tai din carte?
Sa fie multumiti ca exista guverne si tribunale. Oricat am fi de enervati de avocati, politisti si ministri, alternativa e mai rea. Capitalismul este un cuvant detestat pentru multi intelectuali, dar exista un numar de studii care arata ca economiile si comertul libere n-au nici o legatura cu genocidul si razboiul.

Ilustratia: Triumful Mortii, Bruegel cel Bătrân 

"N-a avut decât patru sau cinci neveste"



Un autor de comedii antic, citat de geograful Strabo, pomenea caracterul poligamic al marii familii de neamuri trace: „Aşa suntem noi, tracii toţi, şi mai ales geţii – mă mândresc că mă trag din neamul acestora din urmă – nu suntem din cale afară de cumpătaţi… Niciunul dintre noi nu ia o singură femeie, ci zece, unsprezece sau douăsprezece, şi unii chiar mai multe. Când se întâmplă să moară cineva care n-a avut decât patru sau cinci neveste, cei din partea locului spun despre el: “bietul de el, n-a fost însurat, n-a cunoscut iubirea”


Subiectul postării nu este atât poligamia, reală sau nu a strămoşilor noştri, cât acest blog pe care l-am descoperit azi şi care reuşeşte să te a-tragă, natural, în spectacolul Istoriei. 

ca un urs care cântă în vârful de plop



în străfundul de lac vâslele-mi visează barcă mare şi moale
de oriunde as începe să înot aud mereu
foşnetul plopilor tineri care-mi cântă
cu vântul
cu Binele ca un scafandru
cu Răul ca o ştiucă




cuvinte mari şi moi se pornesc unduite spre mal
din suflarea voastră puternică incoloră inodoră şi insipidă se unduiesc
imediat începe să cânte spre voi corul de urşi cocotaţi în vârfuri de plopi:
"nu într-acolo nu într-acolo
vântul vostru l-a suflat de mult departe de voi pe L.
creanga aceea de plop e semnul lui încă verde
printre însemnele voastre încă semne
rupeţi-o
vă lasă
ca o ştiucă apăraţi-vă cu ea
va lasă
odihniţi ca străfundul lacului citiţi-o
vă lasă"


şi căştile de scafandru ţin corul de ursi departe de urechile voastre:
"nu acolo, nu acolo
valul nu e pentru mal
poezia nu e miere pentru scafandri
nici lanseta pentru ştiucă"


pe fundul lacului toată lumea de scafandri rupe harnică
vâslele mele pe genunchi
şi-mi mormăie vălurită şi tâmpită:
taci înotătorule L. şi vâsleşte
ca un urs care cântă în vârful de plop