Zvârcolirea zilelor

Toate nopţile şi zilele toate
s-au zvârcolit înaintea mea


minţeau, nu minţeau? treaba lor


n-am mai ştiu de mine
nici de voi n-am mai ştiut
timpul dormea în pumnul meu ilegal 
ca prostul dormea
erau zori
erau copaci din toate nopţile şi din toate zilele mele
toate se apropiau singure unele de altele
fără rădăcini
fără apă
fără vânt


e timpul să înfrunzim 
dracului odată




toţi













Prostii de primavara - fara titluri


Context: ieri am fost la un botez, m-am culcat la 5. Cand m-am trezit la 12, am scris astea, a trebuit să le scriu, n-am avut încotro. Nu le-am căutat, nu le-am provocat, singure au venit şi, sincer vă zic, nu ştiu cum. E multă vreme de când nici un sol din partea acestei comunităţi nu m-a vizitat. 




***
se închid toate potecile
tic-tac tic-tac
nici în spate nu mai e loc
amintirile nu se mai recunosc unele pe altele
desenăm în neştire cu soarele în faţă 
să zicem că n-am zburat
sărim cu sângele altora în vene
să zicem că n-am respirat
noi cuvintele astea
uite-uite!
sunt eu în celălalt 
de ce nu mă auzi?
îţi fac semne cuviincioase
semnele mele luate din cer
m-am hotărât să mă întorc
sunt greu deocamdată
greu ca un vultur
aştept să îmi crească un munte mişto
sub ghearele mele
apoi voi deschide toate potecile tale




***
am lăsat pomii să înoate de la sine
în străfunduri de lacuri s-au dus
cu sirenele mării să danseze
dă-ne vorbele tale
mi-au zis
şi umbrele lor au urcat 
dinspre pietrele uscate spre valuri
dă-ne vorbele tale
doar aşa primăvara se ridică din nou
dă-ne vorbele tale spuneau
şi pomii înotau peste vorbele mele
trădătoarele mele
cu aripi de peşte
cu frunze de val
ca o undiţă te vei asculta singur
când mute miresme vor ticăi peste valurie moi
dă-ne vorbele tale
primăvara o să respire singură până târziu




***
împotriva călătorilor
să desfacem drumurile dintre munţi
vor călca des
vor merge cu spatele spre soare
împotriva călătorilor
doar calea de lumină miroase a casă
să desfacem adăposturile cu fumul din sobă
glume prelugi le vom prinde la glezne
acolo spre capătul pământului 
să ne ducem toţi unii pe alţii
pas peste pas
umbră lângă umbră
e târziu
împotriva călătorilor
munţii se aştern
ca o poteca