Cuţitul lui Rahan



            L-am învăţat pe Rahan să facă din nori de furtună clătite, să copieze Biblia pe boabe de orez, să croşeteze pulovere din iţele încurcate ale politicii şi să închidă toate blogurile proaste, acest ultimă îndeletnicire făcându-i o reală plăcere.
            Dar cuprins de un extaz fără margini e când îl las să se joace cu aspiratorul – i-am arătat câteva şmecherii într-o seară şi de atunci n-am mai scăpat. Tremură fiecare fibră pe el şi mă priveşte emoţionat când îi pornesc maşinăria. Oricât l-aş ruga însă, nu se poate abţine şi începe să plângă. Lacrimi de mulţumire bat darabană zdravănă pe muşchii lui metalici, zbârlindu-mi timpanele în ultimul hal. Trebuie să ies cât pot de repede din sufragerie, aşa de tare îi bubuie lacrimile pe pectorali.
            Sunt în stare să îndur multe de dragul lui, aşa că am comandat căşti antifonice pentru mine şi toţi vecinii mei de bloc să ni le punem când se maimuţăreşte el cu aspiratorul. Cât timp simpaticul sălbatic se bucură de aceste distracţii pe care le-am scornit numai şi numai pentru el, îi şterpelesc cuţitul de la brâu - altfel nici să îl ating nu mă lasă.  Doar cu acel instrument am putut să îi sap lui Rahan o grotă confortabilă în coala A4 (80 g/mp), aceeaşi în care l-am găsit împachetat pe treptele din faţa blocului meu în urmă cu foarte mulţi ani.
            Acum, după 666 de ani de la prima noastră întâlnire pe trepte şi de râcâit aproape zilnic pe hârtie, am reuşit să îi fac şapte încăperi complet utilate şi o grădină suspendată. Mâine este ziua lui şi abia aştept să îi dăruiesc noua locuinţă.
            Deci cine e interesat de asemenea grote, să mă caute pe email. M-am decis: eu nu-i mai dau cuţitul înapoi lui Rahan. Iar pentru asta sunt dispus chiar să îl las pe sălbatic în grotă cu tot cu aspirator. Dar dacă va continua să plângă după cuţit şi în aceste condiţii, pot să comand pe net - abia am descoperit - un plic izolat fonic.

_______
First draft